te-ai gandit ca faci rau, ca iti bati joc de un trup, de un suflet si ai crezut ca te opresti la timp, dar viata te incearca si cand nu-i gresesti cu nimic. n-o poti numi pedeapsa daca e consecinta a nimicului, n-o poti numi decat o invatatura venita catre tine, ca un bulgare de zapada neasteptat. mi-a inrosit obrazul si usturimea a ajuns pana in neauzitul inimii, ca pana in miezul unei paduri ce a pustiit. au parasit-o randunicile si au inghetat toporasii. e totul alb, ca ea e pura, dar e rece si e gol, ca peste ea a dat inghetul.. un bulgare neasteptat a gonit viata, a uscat apa, un bulgare deghizat in frumosul alb al hainei de zapada, ce m-a pacalit ca un numar extraordinar de iluzionism. e clar. trebuie sa moara chiar pe scena frumoasa careia i se desparte trupul caci asa ar fi firesc.. m-a pacalit ceva cu adevarat existent. sa li se intample si spectatorilor. sa fie un bulgare neasteptat, imbracat in sangeriul rosu al mortii de data asta. pana atunci raman eu cea pacalita de adevar.
da. mi-au facut ce m-am ferit sa fac
ce gandesc, ce simt, ce as vrea sa dau si sa primesc..
duminică, 11 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)