lac de unghii transparent
ce gandesc, ce simt, ce as vrea sa dau si sa primesc..
duminică, 11 noiembrie 2007
si acu am picat prost..
da. mi-au facut ce m-am ferit sa fac
marți, 23 octombrie 2007
unde dai si unde crapa, e mereu asa in viata?
atat
duminică, 3 iunie 2007
de ce imi mai pasa inca?
Greseli peste greseli, “iarta-ma” peste “iarta-ma”, iertari dupa iertari…dar mi-a ajuns.
Ce oare-mi mai oferi?
Te stiu deja. Te-am descoperit in cele mai frumoase ascunzisuri ale tale, caci ce e special si cum imi place nu vrei sa arati. Mai am probabil multe rautati sa-ti cunosc si tocmai de-aia am decis sa nu. Mai bine te pastrez asa. Esti, inca, o imagine divinizata in mintea mea si cu cat ne jucam mai mult, cu atat ea coboara pe pamant.
Esti special, pt ca porti in tine sentimente si idei rare si pure, dar iti place sa fii uman si te coboara.
Mai speram la prietenie. Acum nici atat nu mai vreau. Poate doar sa te pierzi intr-un nor de pacat si sa te faci picuri, sa ma atingi doar asa.
Ce mi-ai adus in afara de lacrimi e prea putin. M-ai adus pe mine intr-o stare mai pura, ce-I drept, dar poate prea pura. Te judec ca pot iubi intr-atat oameni pe care nu ii cunosc, te judec ca pot ierta pe cei ce ma omoara, te judec ca mint cand spun “te urasc”.
Stii ce e amuzant? Ca ni s-au inversat rolurile. Imi ziceai ca ta fac sa vrei sa fii mai bun. Exact asa. N-ai devenit, sau nu mi-ai aratat mie. In schimb eu, sunt total alta. M-ai schimbat. Acum imi amintesc ce-mi spuneai: “eu influentez negativ oamenii”. Radeam si-ti spuneam ca daca sunt mai optimista decat tine, suma noastra da cu plus.
Mi-a venit sa rad acum.
Ce diferita eram. Parca si mai putin naiva..
N-am incheiat sa-ti spun ca nici prieten bun nu-mi mai esti. Poate doare cand citesti si-as prefera sa fie asa, sa stiu ca intentiile tale au fost altele, dar sa fi dat gres. M-ar durea mai putin.
Dar pentru ce sa fim prieteni daca nu ne comportam cum trebuie?
Esti o cunostinta, dar cunostinte am destule si de mai multe nu mai am nevoie.
N-ai inteles ce ma doare si continui sa ma ranesti. Hai sa uitam ca am existat.
Te-am sters din lista si nu mai vreau nici la multi ani sa imi urezi.
joi, 24 mai 2007
Iubirea nu e superficiala, asa o transmitem noi
De mult voiam sa scriu despre acest subiect, despre superficialitatea cu care privim viata, despre cat de greu ne este sa rostim puternicul "te iubesc", cu toate implicatiile lui.
Nu va grabiti sa ma contraziceti, caci da, sunt de acord ca lumea rosteste "te iubesc" foarte des, dar NU si "cu toate implicatiile lui".
ma gandeam la ai mei, la parintii mei. Cand s-au cunoscut, nu avea niciunul nimic, material vorbind. Si totusi, cu mainile in buzunar, dupa 3 luni de iubire de rai, si-au pus verighete si -au castigat trei fetite. Nu e lucru mic nici sa spui da, nici sa ingenunchezi in fata ursitei si sa-i ceri mana. Dar au facut-o. Erau responsabili.
Unii dintre voi, dimpotriva, i-ati considera total iresponsabili. Sa citez din imaginatie: "Pai cum dom'le sa n-ai cariera, sa stii ca n-ai ce pune de mancare pe masa si sa faci copii, si trei !?! " Ei, uite ca am ajuns sa am peste 2 saptamani 20 de ani si am avut o copilarie foarte frumoasa, infloritoare daca ma gandesc la realizari.
Nu ne dam seama cat inseamna iubirea, nu realizam puterea ei. Chiar nu... Nici eu nu sunt sigura ca am inteles cu exactitate ce presupune ea, dar e cert ca, iubind, reusesti sa faci cate, singur, nici nu-ti imaginezi. am exemplul viu in parintii mei. E adevarat ca iubirea implica sacrificii, pt ca prin sacrificiile lor am ajuns eu mare... si surorile mele.
Dar, cine-si imagina ca doi oameni, avandu-se numai pe ei doi, vor putea sa cladeasca si sa intretina o casa, trei copii, un catel (sau doi) si alte animalute si pasari de captivitate (in memoriam "ghita"- un pui galben, "portocala"-canar cantaret, "lamaitza"- canar, perechea lui portocala si cativa perusi unknown, primiti de sora mea mai mare) ?
NIMENI probabil...
dar.. sansele pe care iubirea ni le ofera sunt pe cat de subtile, pe atat de puternice, poate inegalabile. dece?...pai pentru ca singur, cu toate castigurile materiale, nu poti crea o familie; in doi, dar fara iubire, nu poti crea o casa cu temelie, iese ceva nesustinut, un fake. (nu mai am alte scenarii:-s ).. si ajungem per a contrario, la concluzia de la care am pornit.
Nu e un cliseu sau daca asa considerati, va spun ca nu este unul fals: Iubirea este totul. Daca prin minune ai castigat-o, n-o lasa sa fuga, tine-te de ea ca bebelusul de san cand ii este foame, pentru ca doar asa nu simti picurii ploii, nu simti bataia vantului, nici frigul iernii ci doar caldura.
duminică, 20 mai 2007
Un suflet liber
fac roşu-aprins să curgă
din trupul
ce-a început să plângă.
Ne uităm în urmă
O panglică de amintiri
se-ntinde lungă
şi ne legăm cu ea la ochi.
E ploaie zgomotoasă
sau peşteră pustie;
Sunt orb şi dorul nu mă lasă,
al vremurilor ce nu au fost să fie.
Un zid mă loveşte
şi-n mine-şi înfige
o gheară, la ochi mă dezleagă
şi văd.
Boală vindecată, inimă sfârtecată
au lăsat în urmă
un ochi deschis
şi-o gheară cruntă.
Ţurţuri de durere
fac roşu-aprins să curgă
din trupul
ce-a început să plangă
..e sacrificiu.