Ţurţuri de durere
fac roşu-aprins să curgă
din trupul
ce-a început să plângă.
Ne uităm în urmă
O panglică de amintiri
se-ntinde lungă
şi ne legăm cu ea la ochi.
E ploaie zgomotoasă
sau peşteră pustie;
Sunt orb şi dorul nu mă lasă,
al vremurilor ce nu au fost să fie.
Un zid mă loveşte
şi-n mine-şi înfige
o gheară, la ochi mă dezleagă
şi văd.
Boală vindecată, inimă sfârtecată
au lăsat în urmă
un ochi deschis
şi-o gheară cruntă.
Ţurţuri de durere
fac roşu-aprins să curgă
din trupul
ce-a început să plangă
..e sacrificiu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu